Cerul care plangea dupa stele
Cerul care plângea după stele Era odată un cer fără vedete ... am vrut să spun fără stele. Era aşa, gol, albastru - închis şi avea câţiva nori şi un soare. Ziua era bine, chiar era un cer vesel. Mai rău era seara ... şi răul cel mai mare venea noaptea....